Ventilare / Climatizare
Calitatea mediului în care oamenii îşi desfăşoară activitatea are o influenţă complexă asupra lor, atât sub aspect igienico-sanitar cât şi al productivităţii muncii.
Calitatea mediului ambiant se apreciază prin valoarea parametrilor confortului termic, prin compoziţia chimică si puritatea aerului, precum şi prin alţi factori ca nivelul de iluminare, nivelul de zgomot, gradul de ionizare a aerului, elemente de estetică etc.
În anotimpul rece instalaţiile de incălzire pot asigura în încăperi menţinerea temperaturii aerului la o anumită valoare. Puritatea aerului se obţine în aceste cazuri prin ventilare naturală (infiltraţii, deschiderea ferestrelor etc), care are un caracter intermitent, este limitată in timp şi ca eficienţă, fiind dependentă de acţiunea factorilor climatici exteriori. Tendinţa de creştere a temperaturii aerului interior vara poate fi combatută prin ventilare naturală fără a se garanta în orice condiţii, posibilitatea limitării acesteia la anumite valori.
Pentru multe categorii de incinte, în care se produc degajări importante de nocivităţi (încăperi de producţie, laboratoare, hale pentru creşterea industrializată a animalelor, săli cu aglomeraţie mare de oameni etc) calitatea mediului nu se mai poate asigura numai prin instalatia de incalzire. Pentru indepartarea mirosurilor si degajarilor nocive sau chiar toxice, apare necesitatea introducerii “controlate” a unui debit de aer. Natura şi cantitatea de degajări nocive, modul lor de propagare, sistemul constructiv al incintelor, valorile la care sunt prescrişi parametrii aerului interior pe considerente de confort sau tehnologice, limitele admisibile la care trebuie reduse concentraţiile diverselor substanţe nocive degajate, la care se adauga de multe ori cu o pondere importantă consideraţii economice, au condus la folosirea unei game foarte variate de instalaţii de ventilare si climatizare.
Pentru o incăpere industriala cu pereţi exteriori la care au loc numai degajări de caldură, este suficientă pentru indepărtarea acestora o ventilare naturală-organizată, adica să se practice la partea superioară orificii de evacuare, iar la partea inferioară orificii pentru pătrunderea aerului exterior. În cazul materiilor aglomerate datorită degajărilor mari de căldură şi umiditate, precum şi a valorilor la care trebuie menţinuţi parametrii de control, este necesară răcirea aerului introdus, pentru a i se mări capacitatea de preluare a căldurii, iar pentru a asigura preluarea surplusului de umiditate, este necesară şi uscarea lui. Aceasta constituie una din formele clasice sub care se întâlnesc instalaţiile de climatizare.
Unele procese tehnologice (industria textilă, optică, prelucrari de mare precizie, laboratoare metrologice etc) impun uneori cerinţe şi mai stricte în privinţa unuia sau mai multora dinte parametrii microclimatului interior, ceea ce influienţează nu numai complexitatea agregatului de climatizare, ci însuşi sistemul constructiv al incintei respective.
Preocuparea pentru asigurarea condiţiilor de microclimat corespunzătoare specificului muncii desfăşurate de oameni sau naturii procesului tehnologic, trebuie să reprezinte o cerinţa primordială în dezvoltarea tehnicii ventilării şi climatizarii pe plan mondial.